Salut!

Îmi spun des să ajung pe aici, dar găsesc motive și nu scriu pe cât îmi tot spun că vreau s-o fac.
Iau asta ca pe un semn că ceva nu este în regulă și aștept momentul ca să fac ce am început acum. Să scriu și atât… Citesc după.

Revin ca să îmi aștern memoriile adunate în tot acest timp de când nu am mai fost pe aici. Cam toată vara, dacă ies bine în calcule.

Uite, ceva în viața mea se tot schimbă, și am impresia că se întâmplă asta și pentru că eu îmi doresc. Sună sec, dar mai am de scris. Nu știu unde mă duce, dar știu că e fascinant ce se întâmplă. În termeni populari, “e dată dracului”, dar într-un sens bun.

Personal

Știi momentul ăla când după ce fierbe apa cu mălai în ea, mămăliga începe efectiv să se prindă? Durează ceva până să capete consistență, dar și când o ia din loc, trebuie să ții tare de oală. Cam asta ar fi o descriere a tot ce înseamnă perioada ultimilor 2-3 ani pt mine.

Se încheagă ceva, amplificat în ultimele luni, iar dacă universul ar da semne, mai clar de atât nici că ar putea. Devin ceva ce îmi doresc și lucrurile încep să capete sens și experiențe care să fundamenteze.

Nu uita, te rog, de hobby

Trăim așa o perioadă ciudată, și nu sunt sigur dacă și la tine caută să se instaleze o relativă monotonie, suficientă cât să te țină de la ce îți mai poftește sufletzelul ăla din tine.

Doare când realizez că am perioade când cea mai mare parte a creativității mele se duce în a găsi scuze din ce în ce mai bune.
Fie, am invățat că astea sunt momentele mele cu mine, căci după, universul sună, și…

Bun. S-o închis-deschis cercul și am avut ocazia să-mi aud scratch-urile în boxele celei de-a doua zi a festivalului Kimaro. Doamne ce senzație! Fetele sunt Tiny Tigers, iar dacă ai răbdare 15 secunde, vezi cadrul ală pe care l-am simțit încă de pe scenă.

După asta, plaja Venus a bubuit împreună cu noi la “Europa FM, Live pe plajă 2021”, iar degetele mi-au fost înfipte în controlul luminilor pe toată perioada concertului lui Alex Calancea din cadrul #letsMeat, Brezoi.

Iar 1 Iunie m-a prins cu ochii în lacrimi, ascultând live în sala celor de la Radio România Actualități, piesa Copile, a formației Voltaj. Asta după ce eram terminați, dar împliniți, că setup-ul tehnic a fost dus la bun sfârșit, și aș spune eu, cam copleșit după o zi plină de experiențe la care nu aș fi visat vreodată.

Ce-i drept, câteodată m-am băgat în seamă, sau am fost băgat în seamă. Dar am reînvățat să cred că nimic din ce îți dorești nu este neîndeplinibil. (AICI A LOVIT UNIVERSUL 🙂 )

PROFESIONAL

Mi-am dat demisia și mi-am asumat mica mea brutărie de soft, așa cum era și cazul.

Lucrurile nu au stat deloc așa cum visam eu și s-a dovedit că oricât mă conving eu să mai aștept ca să invăț cum să fac corect lucrurile, nimic nu are nici o treabă cu ce se întamplă de fapt în realitate. Mă bucur că în sfârșit i-am dat drumul.

Frate, e greu, dar e și frumos. Și e uimitor câte lucruri poți face când îți este foame și te cauți de un leu de pâine.

Iar mai uimitor de atât, este mix-ul de senzații pe care îl trăiesti când vezi că ceva gândit, învățat, greșit, repetat și făcut cu mana ta, se întamplă. Muncesc ca un debil și cad ca o clădire detonată. Mă ridic iar și o iau de la capăt. E o energie de rock star care și-a găsit locul și începe să formeze, pas cu pas, ceea ce îmi doream de mult.

Și mai personal de atât

Am tras concluzii, am dansat în ploaie, am rupt Vama în două și am aflat că e mai important să caut să spun ce simt și să respect ce cred. Pe măsură ce se întamplă asta, simt cum diferențiez ce este pentru mine și fac loc pentru ce mă interesează.

Prezent și dorințe de viitor (pe care sa mi le schimbe universul, pt că așa face el…)

Depun ceva energie în a finaliza ce am promis. Îmi iau o lecție din asta, ca să invăț să-mi inchid gura când îmi vine să spun “da”, fără să urmăresc ce planuri am făcut deja.

Invăț, așadar, să spun nu.

Țin psihologul aproape și învăț să am răbdare când mi-e mai greu și să stau degeaba din când în când (să îmi dau și puțin timp liber).

Pun visele în calendar odată cu etapele prin care să ajung la ele.

Învăț să mă organizez și să îmi mențin focusul pe ceea ce ajută la realizarea a ceea ce îmi doresc să fiu și să realizez.

Și visez lucruri noi pe care abia aștept să ți le povestesc!

Despre tine ce îmi spui?

Cum ți-a fost vara și ce concluzii ai tras de când nu ne-am mai văzut pe aici?

Mă bucur că ai stat pană la sfârșit. Mi-a lipsit asta.

Spor în toate,
Alex

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *