Salutare!
E inca inceput de an, nu? Pentru mine asa e, ca parca acum m-am trezit dupa toata agitatia din ultima vreme.
Tu, ce ai mai facut? Facem asa, ne imaginam ca facem ca si copiii si dam de pe unul pe altul.
– Tu primul.
– Ba tu, ca eu am intrebat primul.
– Nu, tu, ca ai inceput discutia.
Ok, sa iti mai spun de mine. Dar, dupa, vine randul tau.
Eu.
Am avut un final de an cu multe drumuri si cu multe intamplari, dar ceva mi se roteste in cap. Ce ma fac, ca au trecut 21 de zile si nu am facut planul pentru anul asta?
Nu am definit etape, termene limita si nici nu am stabilit concediul pe care nu l-am avut niciodata.
Oare ma voi putea ierta pentru asta?
Nu de alta, dar nici acum nu am chef sa o fac si pentru prima oara nu ma streseaza nici un gand in legatura cu asta.
Ei, dar stii de ce? Pentru ca in loc sa mai fac planuri, am fost ocupat sa fac lucruri.
Am intrat “in paine”, direct. Mai energic ca niciodata si mai focusat cum nu cred ca am mai fost, nici macar cand ii bagam ata in ac maicamii.
Am realizat ca nu prea mai sunt prezent pe social media si nici pe aici, pe blog, nu am mai dat de o vreme. Iar intre doua lucruri pe care le lucrez astazi, am zis sa iti las un mesaj, ca tare-s nevorbit…
Pentru prima data mi-am luat rolul in serios. Cum am facut asta? Nu stiu… dar rezultatele si entuziasmul meu, care pentru prima data nu au mai tinut doar 3 zile, reprezinta dovada ca ceva s-a asezat.
Profesional, rup job-ul in doua. Am inceput sa lucrez si proiectele personale si iata-ma la ora asta (1:30 am), care mi-a devenit cunoscuta in ultimul timp, cum parca nu m-as opri, si nici iepurasul Duracell nu face fata in ritmul asta.
Cum, si de ce asa de sigur?
Cheia, relaxarea. Un cuvant atat de comun noua, dar o stare mult prea rar intalnita. Dupa pregatirea in Hipnoterapie de anul trecut, am deprins o abilitate extraordinara, iar in combinatie cu scoala de coaching pe care urmeaza sa o finalizez in curand si din care am invatat atat de multe, am deprins abilitati fascinante de intelegere si asumare a emotiilor prezente in corpul meu. Daca as fi citit mesajul asta acum 2 ani, as fi ales sa consider totul trivial si sa resping cuvinte ca, meditatie, inteligenta emotionala si altele.
Eh, pentru ca intelegerea urmeaza experientei, am aplicat pe mine tot ce am invatat.
Si ce sa vezi, fain tare. Totul se intampla atat de fain, iar eu sunt prezent in totalitate in viata mea. Nu stiu tu, dar eu aveam des senzatia ca parca traiesc intr-o ceata, plina de nedumeriri despre scopul meu in viata, perceptia celorlalti fata de mine, planuri si dorinte neindeplinite.
Acum am o minte mult mai clara. Fac lucruri faine. Si cel mai important, am inceput sa le fac pe alea pe care le simt ca pentru mine, si sa am si rezultate care sa ma incurajeze sa continui.
Anul asta, pana acum.
Am fost acceptat ca speaker la WordCamp Bucharest si bag mare la organizarea WordCamp Europe Porto de anul asta.
Startup-ul in care sunt parte a primit vesti incredibile de finantare si continuitate.
Am inceput sa colaborez cu oameni cu care imi doream de mult sa lucrez, dar nu se aratau oportunitatile. Am inceput sa compun o melodie, si sunt aproape de a inregistra vocea.
Am dat un hit viral pe TikTok.
Am primit propuneri de proiecte, exact pe ce am experimentat pana acum si in sfarsit pot pune in practica cu ce m-am jucat. Vorbesc aici de Robotica, IoT, WordPress si consultanta in materie de dezvoltare software.
Si am avut cateva iesiri in care am simtit si eu ca nu mai sunt un Party Pooper si m-am distrat pana la epuizare.
Scriu poezii si mai revin aici pe blog.
Plus ca am luat si alte decizii mult mai personale, pe care in mod normal le amanam din frici. Nu completez aici, dar sunt tare importante pentru mine.
Toate astea, relaxat. Si mai tot timpul intrebat ce fumez pentru ca oamenii ar vrea sa simta si ei acelasi entuziasm si aceeasi fericire pe care le am mai tot timpul.
Mai si melancolizez, asa…
Da, mi se face dor de casa. De frati si de ai mei.
Am si racit, oleaca. Nu prea stiu cum sa am grija de mine, cand vine vorba de medicatie, dar invat.
Mi se face dor de ea si poate ii pot spune pe moment sau poate nu…
Mai gatesc, dar inca mananc cu noduri cand nu iese ce trebuie.
Mai sunt cateodata panicat de ce s-ar putea intampla si mai am draci cateodata cand dupa 4-5 inundatii, instalatorul pleaca de la mine, iar dupa 30 minute am baia plina de apa…
Ce-i fain e ca le am pe toate, si am parte de focusul si relaxarea de a le trai asa cum vin. Una dupa alta.
Planurile in dorinte.
Nu te mint. Am dorinte. Mi-as dori sa lansez o carte de poezii.
Mi-as dori sa incep sa cant intr-o formatie si sa pornesc seria de clipuri de robotica de pe YouTube.
Ar fi fain sa mai dau o fuga in Grecia si as vrea sa ajung la o prietena in Germania.
Mi-as dori sa deschid biroul Whiz si sa pornesc mica mea brutarie de Software Development.
Vreau sa ajut, sa sprijin si sa inspir si mai multi oameni sa isi atinga obiectivele, folosind ceea ce am invatat in scoala de coaching si toate pregatirile pe care le-am facut. Sunt aici si pentru tine, doar da-mi de stire.
Da, is cateva. Dar nu au deadline-uri, pt. ca sunt lucruri spre care ma indrept. Iar, cu putina rabdare si focus pe cat de misto sunt experientele din prezent, ajung si acolo. Oricum, mai trebuie sa si dorm…
Ia sa vezi.
Mi-a venit acum, ca nu intentionam sa fac asta, dar iti las o poezie, din cele scrise pana acum.
Fericirea ca enigma
De-ai servi doar fericirea
Fără nimic altceva...
Ce frumos și simplu sună,
Doar că nu e chiar așa.
Și de tragi să se întâmple,
Mai tare fuge și ea.
Nu că nu ar fi acolo,
Doar că nici nu vrea să stea.
Căci din nenorocul clasic,
Doar cu ea nu are rost...
Fără nimic clasat ca "magic",
Ai să simti doar ca a fost.
Natural, cazi în dilemă
Și devii mai trist un pic.
Căutând o teoremă,
Pentr-un sentiment mai mic.
Și, subit, apare starea,
După ce ai stat șocat.
Că după ce-a venit tristețea,
Bucuria s-aratat.
Și începi ca să-ți dai seama,
Cu cât ești mai fericit,
Că daca ai ramane așa,
N-ai fi foarte mulțumit.
Ca să guști ce-i fericirea
Și să o trăiești din plin,
Las să vină și tristețea,
Cu scopul ei trist și umil.
Și tot ce te relaxează,
Când nu știi când o s-apară.
E ca fiecare treaptă,
Îți va da o stare clară.
Fie ea de fericire,
Sau de-i tristă rău de tot,
Tu doar constată cu uimire,
Că tot ce vine, vine cert...
Iar de ești în fericire,
Sau de-ți este cald sau rece,
Capu sus, plin de uimire,
Căci toate de-acum, vor trece.
Și-apreciază orice stare,
Pentru că vine cu un rol,
Să faca lucruri certe, clare,
Facute ca pe stilul tău.
Și nici nu regreta vreodată,
Că doar a fost și pare greu...
Căci doar trăind orice clipită,
Fericit vei fi mereu.
Noi nu am prea vorbit, dar stiu ca ma asculti.
Nu mai sta departe. Lasa-mi un comentariu si inspira-ma cu ideile si planurile tale. Fa-ma sa scriu mai bine cu un feedback despre articole sau lasa-mi un salut, ca mi-e dor de tine.
Daca nu iti vine sa lasi aici, un mesaj pe net, suna-ma sau da-mi un SMS. Gasesti numarul sau il ai, iar eu tare m-as bucura sa mai stiu de tine, despre cum iti este si ce dorinte mai ai.
Acum vine randul tau. Cum ti-ai planificat sa te simti anul asta? Ai inceput sa lucrezi la asta?
Eu te las, ca mai am de lucru. Facturile alea nu au sens pentru client daca sunt goale.
Toate cele bune, sau faine, depinde din ce zona esti. :-))
Alex
Photo by Wonderlane on Unsplash
Bine varule le lele! Ești pe treaba! Bravo!
Esti tare Alex! ce ai fumat? 🙂
:))
Da Varuleee!
“Și nici nu regreta vreodată,
Că doar a fost și pare greu”..sper sa ai o seara linistita