Sunt de parere ca relatiile de calitate au ca nucleu o sinceritate pura. Acel tip de sinceritate care poate sa doara, sau care iti poate da aripi. Cumva, coloana unei relatii de calitate cu oricine, familie, angajatori, angajati sau parteneri de afaceri, se bazeaza pe aceasta valoare de nucleu, care nerespectata, nu face decat sa aduca complicatii si sa distruga totul.
Uita-te la cel mai bun prieten pe care il ai si vei vedea ca este totodata si cea mai de incredere persoana pe care o cunosti.

Nu ai un cel mai bun prieten?
Hmm… Poate un lucru bun in directia asta ar fi sa te gandesti cat de sincer esti cu tine si cu cei din jurul tau.

Sa fie sinceritatea o valoare comuna a oamenilor pe care toti vor sa o ofere si toti vor sa o primeasca?

Nu de putine ori imi sun cel mai bun prieten sa ii prezint situatii in care ma aflu, mult mai intime decat ar cunoaste cineva din viata mea, si descopar ca nu este in acord cu mine.

Nu de putine ori ne-am inchis telefonul in nas pentru ca nu eram total implicati in discutie.

In cateva ipostaze in care am fost impreuna, am fost nevoiti sa renuntam unul la la celalalt.

Nu intotdeauna ne-am tinut de cuvant si nici nu ne-am amintit multe dintre promisiunile facute.

Nu intotdeauna am avut aceeasi parere. Si nu intotdeauna ne-a placut unul de celalalt.

Dar un singur lucru ne-a facut sa ramanem cei mai buni prieteni pana in prezent. Am preferat sa spunem si am spus lucrurile exact asa cum se prezentau si cum le simteam, de fiecare data din suflet, cu sinceritate, chiar daca ne-a placut sau nu. Chiar daca ne-am simtit vinovati sau nu, am recunoscut ca am uitat, ca nu am mai vrut sa facem lucrul pe care l-am promis, ca fix in momentul ala ne-a durut in pix de celalalt si ca in anumite situatii trebuie sa rupem echipa din motive obiective.

Chiar daca nu ne convenea, doar asa ne-a salvat ceva… sinceritatea. Asta a fost cheia care ne-a tinut aproape atat de multi ani.

Ce se intampla acum?

Fiind constient ca el nu are nici un filtru in relatia cu mine. Nu m-a mintit si nu ma minte, nu se fereste de mine si nici nu ma pupa-n dos gratuit, am avut si am incredere in el.

Incredere?

Acel sentiment magic ca totul e in siguranta, ca nu ti se ascunde nimic si ca te poti baza pe cineva. Ca nu ai frici si dubii legate de modul de actiune al persoanei din relatie cu tine. Ca ii poti cere orice si ca daca va putea si isi va dori, iti va oferi ce ai cerut.

Gandeste-te putin. Fata de cate persoane poti spune ca simti incredere deplina?

A fost intotdeauna la fel?

Intre mine si cel mai bun prieten? Probabil da. Dar la inceput, clar nu.
Intre mine si parinti? Nu.
Intre mine si relatia de cuplu. Nu.
Intre mine si relatiile de afaceri sau job. Nu.

Imi aduc aminte ca eu si Alex vorbeam, dar nu ne inghiteam deloc. Alexutzu, uite aici de unde venea...

Asta nu inseamna ca nu am fost sincer niciodata si ca eram un mincinos notoriu. Eram si sincer printre picaturi. :))

Incercam in marea majoritate a cazurilor sa fiu sincer cu ce gandesc, transparent cu povestea mea si obiectiv in declaratii. Dar din frica de a fi judecat si de a nu primi admiratie am inceput sa imi dezvolt propria mea realitate fictiva. Sa spun orice ca sa fie lucrurile la locul lor si sa nu displaca numanui. Am livrat minciuni gratuite, care sa stinga vinovatia ca nu realizez nimic, ca nu sunt bun de ceva anume si care sa acopere frica de a fi cunoscut asa cum sunt in realitate.

Problema era ca efectul nesigurantei se adancea in toate relatiile mele cu ceilalti si, mai ales, ma facea sa ma simt si mai prost si mai inapt, cu si mai putine de oferit.

Totul s-a rezolvat de la sine cand am fost nevoit chiar sa fac lucruri. O sa iti descriu intr-un articol viitor ce a insemnat un job de 3 ani ca Single Man Show intr-o companie de procesare plati. Mi-a sters toata neincrederea ca nu pot face lucruri, pentru ca efectiv faceam. Altfel nu aveam de ales.

Asa am stins realitatea fictiva si am inceput sa vorbesc concret despre mine, realizarile mele si ceea ce pot sa ofer. Din momentul in care mandria ca lucrurile ies rezolvate din mana mea, sau ca mor cu ele de gat pana le rezolv, din primul moment de asumare, am inceput sa capat identitate.

Ce zici, sincer 100%?

Imediat dupa job, nu. A mai ramas senzatia ca trebuie sa fiu pe plac celorlalti, senzatie care m-a facut sa devin un Yes man! Genul de om care accepta orice si care ar ajuta oricum, numai sa primesca aprecierea celorlalti. Eu imi doream sa fiu sincer cu ei, dar de cele mai multe ori un NU ferm ar fi salvat situatii si proiecte, decat sa lungeasca totul si sa creeze inutil asteptari. Eram sincer cu ei, luand in considerare intentiile mele, dar nesincer cu mine, raportat la realitatea in care ma aflam.

Cum arata prezentul?

Am descoperit ca trecutul meu, chiar si asa cu multe chestii defecte, este ceea ce a contribuit la ceea ce sunt. Am ales sa vorbesc cu sinceritate si mandrie despre el.
Mi-am asumat defectele cat si calitatile si am inceput sa fiu constient de ele si sa le folosesc cat de mult si bine pot in favoarea mea.

Am descoperit ca sinceritatea bruta facilitateza lucrurile si ma face sa ma simt confortabil in prezenta celorlalti. Pe principiul hotului de hot ii e frica, in prezent nu ma sperie multe.

Iar de curand am ales sa aleg sa spun exact ceea ce simt. Fara menaj, fara teama de inadaptare si lipsa de apartenenta. Luati-ma usor, ca sunt la inceput. 🙂

De unde vin toate? Am ales sa fiu sincer cu mine si sa imi asum trecutul meu, deciziile si actiunile pe care le-am facut de-a lungul timpului. Sa constientizez ca nu sunt perfect si gafez des, dar ca am toata bunavointa sa le rezolv si sa clarific pozitia mea in situatiile in care intru, bazat exact pe ce simt si conjunctura in care ma aflu.

Poate tu faci asta deja, eu m-am prins greu.

Concluzie

Acum… nu intotdeauna imi iese. Si ma mai bag in chestii pe care nu pot sa le duc la capat. Poate mai aman un raspuns, doua si poate ar fi fain sa zic mai direct ce gandesc.
Dar, daca in primul rand, nu esti sincer cu tine, nu ai cum sa fii sincer cu altii. Sa imi asum ca asta sunt, cu toate relele si altele putin mai bune, frate ce m-a relaxat!
Fara basini in cap, sa fii sincer presupune sa spui exact ceea ce simti, fara sa conteze ce vor concluziona ceilalti. Iar asa ai sanse sa dai de unul care sa aprecieze lucrurile astea si sa devina cel mai bun prieten al tau, iar tu nu mai ai nimic de pierdut. Doar de oferit 🙂

Acum, tocmai am intarziat la o intalnire pentru ca m-am luat cu articolul asta si am uitat sa ma mai opresc. O sa mint ca am facut pana, sau o sa recunosc ca am uitat? :))

Apreciez ca ai ajuns sa citesti pana aici.

Lasa-mi un comentariu cu parerea ta, sincera.

Sin Cero,
Alex

Join the Conversation

1 Comment

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *